...Zapezile de altadata ?

- Eehehei, ce viscole erau odata...
- Pe vremea aceea cum se circula in Bucuresti?
- Mai mult cu tramvaiul si troleibuzul

- Dar probabil ca intrau repede utilajele sa curete strazile, nu?

- Nu prea; ca erau putine... aproape deloc.

- Si atunci?

- Intrau soldatii si muncitorii scosi din fabrica. Cu lopetile.

- Dar daca viscolea, nu ieseau degeaba?

- Cam da.

- Si se intrerupeau scolile, serviciul?

- Cateodata, dar numa' cand era si mai rau... foarte rau.

- Si cand era mai putin rau, ce faceau oamenii? Cum ajungeau la serviciu, la scoala?

- Mergeau pe jos ...

- Nu era metrou, stiu... Dar daca nu puteau sa ajunga?

- Era de rau!

- Si ce? Nu puteai sa zici acolo, o minciuna la telefon, ...ceva!

- Multi nu aveau telefon.

- Mda, stiu: nici net, nici mobile..

- Nici fixe nu aveau multi!

- Dar macar aprovizionarea mergea, nu? Ca asa era ordin!

- Pai, da. Ca nici nu prea erau multe de aprovizionat.

- Hai, maaaa! Si-atunci ce era atat de bine pe vremea aia?

- Ca eram tineri...

regresie infinita

- Stii ceva mai mult despre ce si cum ... a fost in alta viata?
- Dar in care?
- Din alea pe care le-ai mai trait...
- Sa aleg una, la intamplare?
- Wowww! Din cate?
- Dintr-o infinitate?

Accept

- Ce mai faci?
- Nu prea bine.
- :(
- Dar e perfect. :)
- Accepti adica orice?
... - Accept orice.
- Si nu iti doresti mai mult?
- Accept inclusiv sa imi doresc mai mult.
- Dar cum poti progresa cand esti multumit cu ce ai?
- Poti progresa daca esti multumit cu ceea ce Esti, dar nu cu ceea ce ai... Daca esti linistit fara sa iti pierzi nelinistea. ..
- :)

holograma

- Buna. Ai 5 minute?

- Am. Si mai multe, chiar o eternitate...

- Ahhh... o eternitate! Nu-i putin?

- Bine... Doua.

- Poate ca si un milion ar fi prea putine...

- De loc. Orice parte non-finita a infinitului este egala cu infinitul intreg...

- Da. Si orice "ciob" de holograma este holograma insasi...

- Stii. Stiu.

Toamna tarzie

Sunt dimineti inselatoare,
penibil de naive-n stralucirea lor;
sunt ganduri care nu mai stiu sa zboare
si amortesc la asfintirea zorilor.

Sunt zile cetoase si sarace,
invesmantate-n cenusiu;
sunt zile-n care nu ma pot preface
ca stiu ceva - nimic nu stiu.

Sunt asfintituri dure, grele,
ca bolovani proptiti la guri de grote;
sunt asfintiturile rele
sunt cantece cantate fara note.

Iar noptile, greoaie de-atata intuneric,
dim gauri imense sunt lipite;
zerouri sunt crescute cat mai sferic
sunt guri de ganduri hamesite.