Moartea pacalita

pe mine moartea ma va ocoli,
chiar daca in timp ma voi topi,
ma voi ascunde-n vid.

fara ca trupul meu sa fie si mai mic,
eu zilnic ma mai sinucid
cate putin, un pic
si pic cu pic.

bucati mai mici, bucati mai mari
cu doua maini si gest firesc
din mine rup si risipesc
si nu chem lautari.

iara cand moartea ma va cauta
voi hohoti larg si sonor,
caci dupa ce m-am daruit si unora
si altora
si tuturor...

din mine-n acea zi
nu va mai fi
nimic destul pentru-a muri.

nerisipa

Petec de zapada insignifiant, bagat in seama, luat in maini, framantat cu priviri rabdatoare, topit in lacrimi si distilat prin suflet cald si apoi nerisipit intr-un pahar curat ca sa potoleasca o sete de o zi. Candva.

Visez, deci nu exist

E drept, azi noapte m-am visat,
real si nu din filme rupt, ca un artist.
Si ma vedeam destul de clar... Pacat
...ca nu exist.

Azi noapte-n vis am fost lucid
si am stiut: cel oglindit
acolo nu sunt eu, de fapt.
(Desi eram destul de bine conturat.)

Mi-am amintit ca tot in vis
Si altadat' am existat,
ca  n-am nimic de protestat,
de regretat,
de contestat
si nici de plans si-am zis
ca : Asta e! Am acceptat:

deci nu exist.

stergere

Prelinse in joaca de-a misterul, urme pe zapada se ţes in cale, turnate in hieroglifele sapate efemer de o noapte cu mii de ace.

Urme pe zapada se sterg din cale, putine, rare, singulare…

fratern

Stropi de ploaie cu varfuri ascutite, cazuti din bolta sufletului zugravita de peneluri cenusii, brazdeaza inimi in santuri lungi si infinit de adanci, impregnandu-le fraten cu melancolii multicolor limpezite.

risipire

O zi infinita, o ora nesfarsita, un minut si o secunda taraite – offf! – vrei sa treaca mai repede si uiti ca trecute vor ramane, de te-ai fi gandit vreodata... clipe, minute, ore, zile, pe care nu le vei mai intalni in aceasta viata, experiente pierdute prin netraire si vegetare espectativa inchizand ochii si strangand fundul – cate altele vor mai fi? Poate multe sau putine asemenea – ... Sunt ale tale, ale universului vietii tale de acum si vrei cu tot dinadinsul sa le pierzi, desi stii ca nu le vei mai regasi... Vreodata.

relocare

M-am mutat in alt computer, pentru ca ma ratacisem atat de tare ca nu-l mai recunosteam pe cel vechi – prea erau inchise ferestrele si pustii fisierele, iar virusii ce se tot alergau prin labirinturile microprocesate izvoarau dintruna intrun cal troian.

Abandon

In aeroport, pe Everest,

Sa ne garam un vis, iubire.

Hamalului sa nu-i mai cerem rest,

Rucsacii sa ni-i pierdem in nestire.

Si trenul cel din urma-l pierdem,

Ca sa fugim in primul avion.

Sa fim si noi proscrisi in Eden,

La ingerii din norii cu amvon.

Mult prea sublim ne-om sublima apoi,

Intaia data eu, apoi tu prima-n gest...

Sa renuntam la tot ce-i pamantesc in noi,

Si sa uitam sa respiram pe Everest.

facilitare

Indivizi saraci de felul lor, cuvintele decid cateodata sa treaca prin mine dupa ce s-au imbogatit, combinandu-se in fel si chip, ca sa ii bucure eventual pe cei dragi, cunoscuti sau necunoscuti.

zumzait

Fiindca parea infertil, m-am incapatanat sa presar cu seminte de iarba neincoltita locul gol dintre mine si toate gandurile, l-am inundat apoi si l-am tras la umbra unui vis neplanificat si fara termen limita si am stins lumina. Dar somnul nu s-a lipit, pentru ca era prea aproape de gandurile care zumzaiau neintrerupt.

certitudine

Cand visul ajunge la greutatea umbrelor, il suflu printr-o palnie in inima pe care o iau in pumni si o framant, pana ce in palma imi ramane o pata rosie cat un banut, pe care o botez certitudine. Dupa aceea, imi mai ramane doar sa introduc banutul in pusculita, printr-o ureche.

Instelare

Am vrut sa arunc o stea de mare pe cer si mi-am strigat:

-          Opreste, nebune, chiar crezi ca se poate?

-          Dar ce, tu nu vezi cate stele au ajuns acolo, sus? – mi-am raspuns.

-          Ha, ha! Ca doar nu le-ai pus tu acolo!

-          Eu inca nu, dar altii… Chiar nu le vezi?

concret

Un fum cu aroma vaga de zapada si culoarea ingheturilor trecute mi-a poposit pe mana si cand am inchis ochii si pumnul am auzit pocnetul mugurilor netreziti inca. Aveam deja in mana amintirea viitoarelor flori.

eco

Cand, zgariati, norii cei mai pufosi au sangerat cu puf alb, am scris un tratat zgribulit despre zilele bune cand eram doar o coliba la iarba verde…

reincarcare

Am fentat destinul implacabil si m-am reincarnat in mine, de atatea ori, iar si iar pe aceleasi vechi coordonate, pana mi-am exclamat: hai sa mai murim, nitel.

curgere

Sa se verse Cantecul, ca sa inece amintirea ingerului cu aripi frante care ne-a privit si a spus: Nu mai plangeti…

prafuiti

De departe, din Cosmos, pamantul se vede ca o stea. Tarana noastra, pe care calcam prafuiti, aici, printre blocuri, este asadar chiar praf de stele... pentru cei de pe alte planete.