Cand visul ajunge la greutatea umbrelor, il suflu printr-o palnie in inima pe care o iau in pumni si o framant, pana ce in palma imi ramane o pata rosie cat un banut, pe care o botez certitudine. Dupa aceea, imi mai ramane doar sa introduc banutul in pusculita, printr-o ureche.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu