In aeroport, pe Everest,
Sa ne garam un vis, iubire.
Hamalului sa nu-i mai cerem rest,
Rucsacii sa ni-i pierdem in nestire.
Si trenul cel din urma-l pierdem,
Ca sa fugim in primul avion.
Sa fim si noi proscrisi in Eden,
La ingerii din norii cu amvon.
Mult prea sublim ne-om sublima apoi,
Intaia data eu, apoi tu prima-n gest...
Sa renuntam la tot ce-i pamantesc in noi,
Si sa uitam sa respiram pe Everest.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu