sâmbătă, 4 iunie 2011

de dincolo

In viata mea
Nu am compus vreo poezie
Dar ele stiu sa fie
De dincolo de mine.
Eu doar le scriu
Sa le-nteleg mai bine
Si-atunci neasteptate-n minte
Prin sufletul deschis
Coboara din cuvinte
tot ce n-am scris
si se-aseaza apoi cuminte
de aproape-mi vine sa ma minunez
de tot ce-am fost in stare sa creez.

Apoi,... din nou... m-asez.
Ca sa pricep ca doar am fost...
... Din intamplare...
... Sau nu... In Stare...

Un comentariu:

  1. Ion Minulescu - De vorba cu mine insumi
    Vorbesc cu mine însumi, cum as vorbi c-un frate
    Întors ranit din lupta cu zilele de ieri,
    Si parca tot nu-mi vine sa cred ca n-am dreptate -
    Ca El si Eu nu suntem decât acelasi frate,
    Si-aceeasi rana-i doare pe ambii scutieri.

    Armurile alt'data patate de rugina
    Azi par mai sclipitoare decât oricând,
    Iar spada,
    Încrucisata-n lupta de-atatea ori,
    E plina
    De sângele netrebnic al celor ce cad prada
    Aceluiasi proteic si vesnic Torquemada.

    Vorbesc cu mine însumi si-mi zic:
    - De ce ma minti
    De-atâtia ani de-a rândul ca tu esti cel mai mare
    Din toti îmblânzitorii cohortelor barbare,
    Ca-n gestul tau palpita stravechile altare,
    Iar vasta catedrala, zidita de parinti,
    Cu-ntreaga-i melodrama de Dumnezeu si sfinti,
    O poti schimba-ntr-o clipa,
    De nu ti-ar fi rusine
    De barbile lor albe,
    De mine
    Si de tine?

    Vorbesc cu mine însumi si-mi zic:
    - De-atâtia ani,
    De când ma porti spre-acelasi sublim necunoscut,
    De ce ma minti cu-aceleasi îndemnuri de temut
    Si-mi profanezi credinta cu-acelasi prefacut
    Surâs -
    Citit pe buze de josnici curtezani?
    De ce din armonia supremelor cântari
    Azi nu se mai aude decât grozavul urlet
    Al celor ce se-neaca în descarcâri de tunet
    Departe, -n cine stie ce profunzimi de mari!...

    . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
    . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

    Ma simt asa de singur, c-aproape-mi este frica
    Sa mai vorbesc cu mine,
    Si-mi zic:
    - Asculta, frate,
    Ascunde-ti rana,
    Uita c-ai fost ranit si tu -
    Tu, ce-ai strivit atâtia ce nu se mai ridica -
    Te scutura de greul armurii-nsângerate;
    Iar celui ce te-ntreaba de-ti sunt sau nu-ti sunt frate
    Raspunde-i: "Nu".

    RăspundețiȘtergere