Geneza in doi timpi

La inceput am cladit gandul
pe care l-am cules din explozii florale
apoi a venit randul
ca privind la soare
sa-l strecor alene
printre gene
cimentandu-l
cu aer cules de prin poiene.
Dintr-un munte am rupt dimineata
suflandu-i din spinare ceata
si-am asezat-o pe un piedestal
de visuri aduse din real.

Mai trebuia uneltele sa le descopar
stiam ca sunt prin mine
dar acum aveam materiile prime.
Le-am asezat pe un fir de par
si cu o lacrima pe el cazut
materialul maleabil l-am facut
Cu priviri arzande apoi l-am daltuit
si cu ochi inchisi i-am daruit
nebanuite contururi
trupul mangaindu-i cu molcome
alte ganduri.

La inceput am cladit doar gandul
si-abia mai tarziu i-a venit si ei randul...