Geneza in doi timpi

La inceput am cladit gandul
pe care l-am cules din explozii florale
apoi a venit randul
ca privind la soare
sa-l strecor alene
printre gene
cimentandu-l
cu aer cules de prin poiene.
Dintr-un munte am rupt dimineata
suflandu-i din spinare ceata
si-am asezat-o pe un piedestal
de visuri aduse din real.

Mai trebuia uneltele sa le descopar
stiam ca sunt prin mine
dar acum aveam materiile prime.
Le-am asezat pe un fir de par
si cu o lacrima pe el cazut
materialul maleabil l-am facut
Cu priviri arzande apoi l-am daltuit
si cu ochi inchisi i-am daruit
nebanuite contururi
trupul mangaindu-i cu molcome
alte ganduri.

La inceput am cladit doar gandul
si-abia mai tarziu i-a venit si ei randul...

banal

Probabil ca o sa vin-o zi
in care ma voi parasi
ma voi abandona
la colt de strada
si lumea ce va trece
pe langa mine, nu o sa ma vada
- un ac infim
in carul strazii, anonim.

Voi fi o rasuflare
fara forma si fara culoare
ori poate o-ncercare
de gand deschis
sau poate-o amintire
vaga a ceea ce am zis
candva, in vis.

Ori poate-am sa ma parasesc
pe-un varf de munte
pe undeva  pe unde
doar muschi salbatec
fi-va langa mine
si numai soarele varatec
de umbra mea se va mai tine...

Si am sa-ncerc sa fiu
o predica intr-un pustiu
un fluture ce-i ratacit
nici el nu stie cum in luna
un caine vagabond hulit
de toata asa zisa lume buna.

Da... voi fi tot ce am vrut
ba chiar si ce am incercat
si tot ce nu am mai putut
si-am amanat pe altadat'...

re-venire

De pe cale lunga vin.

Calator neobosit?

Doar o fibra de otel

Ce vibreaza-n orice vant

Doar o lama de cutit

Ascutit

De timp din plin

Doar o mare de  prelins

Dintr-un vis...

Bine-am venit.

creatie

M-am atras pe mine, rejectand promulgarea unei legi a asteptarii. Am creat cu gandul un nimic acoperitor, peste separarea de infinit, un nimic deja existent de dinaintea mintii mele si m-am chemat de dincolo ca sa traiesc fericirea in loc sa o caut fara sa o gasesc.

de dincolo

In viata mea

Nu am compus vreo poezie

Dar ele stiu sa fie

De dincolo de mine.

Eu doar le scriu

Sa le-nteleg mai bine

Si-atunci neasteptate-n minte

Prin sufletul deschis

Coboara din cuvinte

tot ce n-am scris

si se-aseaza apoi cuminte

de aproape-mi vine sa ma minunez

de tot ce-am fost in stare sa creez.

Apoi,... din nou... m-asez.

Ca sa pricep ca doar am fost...

... Din intamplare...

... Sau nu... In Stare...

nimic

Din infinitate mi-am cules niste vieti anterioare bune de trait in viitor, le-am auzit aromele colorate cu gust de zmeura pe flori de portocala, printre fiordurile de unde vikingi fara scuturi, cu plete coborate si oceane profund izvorate din ochi au venit sa zica: suntem impreuna, totul. Nimic.